Despre carte: 2009 / Un sat, pierdut undeva prin păduri, se distingea prin obiceiuri ciudate. În special, fetele care locuiau acolo, care împliniseră vârsta de șaisprezece ani, care erau crescute într-un spirit de supunere și jenă extremă, mâncau pe pofta inimii de ziua lor. Nu este că au vrut ei, a fost doar tradiția. Și apoi, singuri, au mers în pădurea adâncă de-a lungul unei cărări șerpuite între copaci. De pretutindeni se auzea fluieraturi – mirii le chemau domnisoarele. Oricine îl va găsi fata va deveni logodnicul ei. Dar în cazul Stephaniei, care era destul de sătulă de vechile obiceiuri, nu a fost nici un fluierat. Dar era cineva înalt și translucid, deloc ca o persoană obișnuită - cineva care ar trebui să-și schimbe radical viața foarte curând.…